Ten Years in Italy, Three Weeks a Human - A Memoir by Cristina G.

Acum tu te întrebi ce te interesează pe tine cărți scrise în limba engleză.

Păi, sincer, dacă vrei să-ți îmbunătățești sau să înveți engleză, cărțile mele sunt cele mai indicate pentru asta. Sunt scrise special pentru politgloți/trigloți și așa mai departe. = Adică nu folosesc cuvinte chisnovate ca să mă dau mare.

Bine, nici măcar nu știu prea multe.

Această carte - Ten Years in Italy, Three Weeks a Human - după cum probabil ți-ai dat seama, este despre Italia. 

Pentru cine nu a citit @Despre mine, trebuie să spun că am locuit în Italia din August 2000 până-n August 2010. Exact 10 ani. Mi s-au părut o viață.

Autobiografia scrisă sub formă de roman - cu dialog - tratează subiecte sensibile precum:

• Imigrare
• Discriminare
• Prejudiciu și Injustiție
• Abuz
• Exploatarea omului de către om
• Fobii și boli
• Singurătate
• Disperare, gânduri de sinucidere ș.a.m.d.

Este foarte ușor să scrii din memorie. 

Obișnuiam să cred. Însă depinde de memorii. Există multe feluri:

• Memorii fericite 
• Memorii obișnuite
• Și există acele memorii pe care ai vrea să nu ți le mai amintești niciodată. 

Ca și la primul fragment din viața mea publicat în Oranges at Christmas in a Communist Country, mi-a fost greu, foarte greu să mă întorc în timp la cea perioadă. Asta a fost exact după 6 ani. 

Cine mă cunoaște personal, sau cine mă citește des, își închipuie că am un caracter extrem de puternic. 

Unii sunt ferm convinși că nimeni și nimic nu ar putea să mă rănească pentru că intimidez și înspăimântez chiar și pe cei mai fioroși dintre human sapiens.  

Tocmai de aceea mulți m-au abuzat până la extrem. A fost ca o provocare pentru ei.
Ba chiar mai mult, acea perioadă nu s-a încheiat. Până și acum, creaturi cu aspect de oameni dar fără suflet, mă umilesc și rănesc fără milă.

"O persoană puternică trebuie anihilată. Trebuie trântită la pământ, scuipată și călcată în picioare până nu mai rămâne fir de demnitate într-însa."

• Nu contează că sunt o persoană corectă care nu ar răni niciodată pe nimeni. 
• Nu contează că muncesc din noapte-n noapte să mă întrețin și să-mi ajut părinții bătrâni. 
• Nu contează că mi-am văzut și-mi văd numai și exclusiv de viața mea. 
• Nu contează că am învățat singură ce este un blog și cu ce să mănâncă. 
• Nu contează că nu am cerut niciodată nimic pe gratis. Ba dimpotrivă, am dat și de unde nu am avut. 

Ori dacă contează, contează exact invers. 

"Ea nu-i ca noi. Hai s-o dăm la brazdă. Nu este loc pentru monștri ca ea pe acestă lume. Hai s-o facem praf. Nu are cine s-o apere."

Dar cum am zis și voi zice mereu indiferent de câte ori am inima distrusă și mă târăsc ca un vierme de durere:

Să fii rău este o decizie, nu o consecință. Să fii bun, la fel. 

Asta proclam eu în această carte pe care te invit să o citești când ai timp.

Și dacă apreciezi, de ce să nu lași o recenzie pe Amazon sau Goodreads?